QTIBIA Engineering - organizatorul cursurilor de QGIS din România

Cursul se va desfășura timp de 10 zile, între orele 9-12 în perioada 27-08 Aprilie, online pe ZOOM. Ultima zi pentru înscrieri este 25 Aprilie.
Cursanții din toate colțurile României pot participa cu scopul de a învăța împreună cum să folosească QGIS-ul în mod profesionist, de la expertul nostru certificat, Tudor Bărăscu.

👩🏻‍🎓 Cui îi sunt adresate cursurile de QGIS?

Ele sunt recomandate persoanelor ce lucrează în domenii în care GIS-ul poate simplifica foarte mult munca. Spre exemplu:

• Apă 💧
• Canalizare 🕳️
• Urbanism 🏙️
• Cadastru 🏘️
• Spații verzi 🌿
• Electricitate ⚡
• Gaze 🔥
• Transport 🚝
• Telecomunicații 📞

📚 Cursurile sunt pentru începători sau avansați?

Aceste cursuri sunt perfecte atât începători cât și pentru cei avansați, datorită modului dinamic de predare. În grupele de cursanți deseori se regăsesc ambele categorii de oameni și de fiecare dată toată lumea are ceva nou de învățat.

📑 Cum se desfășoară cursul?

În cadrul acestui curs, instructorul începe prin a pune foarte bine la punct bazele necesare parcurgerii fiecărei etape, astfel încât toți cursanții pornesc de pe picior de egalitate. Abia după ce bazele sunt bine fundamentate, începe și practica. De obicei în cadrul etapei de practică, cursații vin cu propuneri de probleme întâmpinate la locul de muncă pe care doresc să le simplifice, astfel aplicându-se soluții personalizate pentru fiecare caz în parte.

✅ Cursurile oferă o certificare?

Da, în urma absolvirii cursurilor de QGIS oferite de compania noastră, se generează automat pentru participanți certificate oficiale de QGIS cu nr. de înregistrare, recunoscute de organizația qgis.org ce atestă aptitudinile obținute.

💳 Cât costă cursul?

Costul este de 2500 RON, iar pentru studenți avem o reducere de 40%.

📅 Cum te poți înscrie și tu la curs?

Trimite un email ✉️ la adresa office@qtibia.ro cu datele tale de contact, iar de acolo te preluăm noi.

QGIS

Pentru a instala optim QGIS-ul trebuie să știți în primul rând semnificația versiunilor de QGIS. Mulțumim pe această cale încă o dată colegului Sorin Călinică care este vectorul forță în traducerea a tot ce înseamnă traducerea QGIS-ului în limba română (aplicația, site-ul web, documentația, QFIELD etc.).

Cea mai bună metodă de a instala QGIS-ul pe Windows o permite OSGeo4W Network Installer. Acesta are următoarele avantaje/dezavantaje față de celelalte kit-uri de instalare:

• Permite upgrade-ul și downgrade-ul semi-automat al QGIS-ului și poate gestiona multiple instalări de QGIS în același timp.
• Permite instalarea de pachete complementare.
• Printre dezavataje enumăr necesitatea unei conexiuni la Internet (*) precum și faptul că multitudinea de opțiuni pe care acesta o oferă poate părea complicată la prima vedere.

Pași de instalare:

• Dezinstalați QGIS-urile instalate prin alte metode. Acest pas este opțional și folosește pentru a nu confuza utilizatorul cu prea multe versiuni minore de QGIS. Nu trebuie să îngrijorați că veți șterge setările sau pluginurile deoarece acestea nu sunt în acele directoare ce vor fi eliminate și se vor păstra.
• Downloadați versiunea de installer din link-ul de mai sus. Ar fi bine să salvați kitul de instalare într-un director anume deoarece acesta este refolosibil.
• Executați kitul de instalare
• Alegeți Advanced Install + apăsați Next (Următorul).
• Alegeți Install from Internet + apăsați Next (Următorul).
• Alegeți-vă unde se vor instala pachetele. În acest articol  am ales locația implicită (C:\OSGeo4W64) . Apăsați Next (Următorul).
• Apăsați încă o dată Next (Următorul) pt. a salva pachetele ce se vor downloada în locația implicită.
• În ecranul acesta lăsați selectată "Direct connection" și apăsați Next (Următorul).
• Dați click pe unul din site-urile de download din listă. Apăsați Next (Următorul).
• Expandați cu + partea de Desktop și alegeți opțiunea ce o doriți. Numele opțiunii se află sub coloana "Package". Puteți alege qgis-ltr-full pentru varianta LTR, qgis pentru cea mai recentă versiune stabilă etc.
• Executați Next (Următorul) până se termină de instalat.
• Finish.

Kitul de instalare știe să-și rezolve singur dependințele în funcție de ce pachete sunt selectate. Puteți instala multe alte pachete complementare. Dacă veți executa același installer la câteva zile, el va căuta și selecta automat actualizările la toate pachetele ce le-ați selectat anterior. Dumneavoastră va trebui să dați decât Next (Următorul) de mai multe ori și veți avea ultimele pachete la zi.

(*) - Kitul de instalare avansat oferă opțiuni și pentru instalarea offline dar nu sunt atât de facile ca instalarea online.

PostGIS

Pentru instalarea PostGIS, vă recomandăm să folosiți unul din kiturile de instalare de la EnterpriseDB. Dacă aveți Windows pe 64 de biți, din lista afișată (urmărind link-ul de mai sus) puteți să alegeți kitul de instalare al celei mai noi versiuni de PostgreSQL (la această dată versiunea 16).

Pași de instalare:

• Executați kitul de instalare
• Apăsați Next (Următorul) până veți ajunge la fereastra unde trebuie să alegeți locația unde veți instala serverul de Postgresql. Pentru Postgresql 16 pe 64 de biți locația implicită este:

C:\Program Files\PostgreSQL\16

Vă recomandăm să vă notați această locație într-un fișier deoarece este folositoare mai târziu dacă doriți să faceți diverse configurări.

• Dacă apăsați Next (Următorul) veți ajunge la fereastra unde aveți opțiunile de instalare a Serverului de Postgresql, al pgAdmin4 (unealta grafică de administrare PostgreSQL), Stack Builder (unealta care vă permite să adăugați diferite extensii ale PostgreSQL-ului printre care și cea spațială, denumită Postgis) și uneltele din linie de comandă. Vă recomandăm să le lăsați bifate pentru instalare pe toate aceste opțiuni!
• În fereastra următoare, după ce veți selecta directorul unde se va stoca directorul data veți ajunge la fereastra în care va trebui să vă alegeți parola utilizatorului postgres . Acest utilizator este rezidă numai în baza de date PostgreSQL (nu are legătură cu cei de Windows). Puteți alege orice parolă doriți dar ar fi bine să v-o și notați :) .
• În fereastra unde va trebui să alegeți în ce locale să aveți baza de date rămâneți pe cea implicită dacă nu știți ce înseamnă. Dacă lucrați profesionist și știți ce faceți vă recomandăm să alegeți dintre C și English /USA.
• După ce se instalează Postgresql-ul, Stack-Builder-ul se va lansa automat pentru instalarea de noi extensii. Va trebui să alegeți din listă instalarea de Postgresql căreia doriți să-i adăugați extensii. Ar trebui să vedeți instalarea de Postgresql 16 pe portul 5432 în listă. Atenție, dacă vedeți mai multe opțiuni înseamnă că aveați deja alte versiuni de PostgreSQL instalate și ultima s-a instalat pe alt port decât cel implicit (5432). Alegeți pe cea dorită și continuați instalarea.
• Va trebui să alegeți din extensiile pe care le doriți instalate. În lista pe care o veți vedea, sub Spatial extensions veți găsi opțiunea cu PostGIS-ul, pe care trebuie s-o bifați. În funcție de ce PostgreSQL aveți, e posibil să aveți mai versiuni de Postgis ca opțiuni de instalare. În acest caz, alegeți versiunea cu numărul cel mai mare.
• În mod normal, dacă apăsați Next (Următorul) în următoarele ferestre veți instala Postgis-ul. E posibil  să vi se ceară să alegeți să configurați anumite variabile de sistem (GDAL .. raster etc.). Se poate alege oricare dintre opțiunile prezentate (YES/NO) dacă nu veți folosi rastere în baza de date. Recomandăm să alegeți NO.
• Ați ajuns la sfârșitul instalării

Opțional, dacă doriți ca serverul de baze de date să nu vă mai ceară parolă pentru conexiunile locale va trebui să editați fișierul pg_hba.conf ce se află în directorul C:\Program Files\PostgreSQL\16\data și să-l faceți să arate așa pe liniile respective:

# Linia de mai jos trebuie a fost trecută cu trust în loc de scram-sha-256
host    all             all             127.0.0.1/32            trust

# Linia de mai jos trebuie a fost trecută cu trust în loc de scram-sha-256
host    all             all             ::1/128                 trust

Pentru ca schimbările să aibe efect va trebui să restartați serviciul de Postgresql (sau Windows-ul). Am schimbat în trust în loc de md5 pe cele două linii de mai sus. Vă recomandăm să salvați o copie a fișierului înainte de a-i aduce modificări deoarece o editare deficitară poate face ca serverul de baze de date să nu mai pornească.

Tot opțional, pentru ca comenzile în linie de comandă să poată să fie executate din orice cale, va trebui să adăugați calea către executabilele Postgresql-ului (C:\Program Files\PostgreSQL\16\bin) în variabila de sistem PATH.

Această variabilă o puteți accesa făcând click dreapta pe My Computer->Properties->Advanced System Settings-> Environment Variables->Path (sub coloana Variables).

De asemenea, vă rugăm să vă instalați Notepad++ pentru o editare facilă a fișierelor de configurare PostgreSQL și nu numai.

La QTIBIA Engineering folosim mașinile virtuale în cadrul cursurilor de QGIS, pentru a avea un mediu comun de lucru cu participații. Astfel reducem și numărul erorilor tehnice ce pot apărea de la diversele sisteme de operare pe care le au cursanții.

Așadar, haideți să vedem cum putem seta mașina virtuală pe Windows, în doar câțiva pași simpli, pentru a fi pregătiți pentru curs!

📦 Instalarea Virtual Box

1. Întâi de toate, trebuie să descărcați Virtual Box 7.0.12 de aici 👇 https://download.virtualbox.org/virtualbox/7.0.12/VirtualBox-7.0.12-159484-Win.exe

2. Deschideți pachetul descărcat și pornim instalarea.
   

3. De aici tot ce trebuie să facem este să apăsăm pe NEXT până când instalarea Virtual Box va fi completă.
   
   (Programul în mod implicit se va instala în partiția C; selectați altă locație în funcție de preferințe).

4. Pe Desktop va apărea un shortcut la Virtual Box.
   

💿 Instalarea imaginii pe mașina virtuală

1. Acum trebuie să descărcați imaginea primită pe email ✉️ și să o dezarhivați cu 7-Zip sau WinRAR.
   

2. Intrăm în Virtual Box și începem magia! Apăsăm pe NEW.
   

3. Trebuie să denumim mașina virtuală, să alegem locația unde se va salva, iar la final să selectăm sistemul de operare pe care dorim să lucrăm. În cazul nostru vom folosi Linux - Debian (64-bit). Atenție, nu trebuie selectat Windows - ci Linux, Debian (64-bit).
   
   Dacă opțiunea DEBIAN 64 nu apare în meniu, trebuie să activați virtualizarea din BIOS. Urmăriți aici cum facem asta 👉 ENABLE VIRTUALIZATION - Tutorial ▶️

4. Vom aloca memoria RAM mașinii virtuale în funcție de cât RAM dispune laptop-ul dumnevoastră. Dar pentru acum, vom merge pe un minim 2048 MB (2GB) de memorie RAM iar pentru o funcționare ideală 4096 MB sau mai mult.
   

5. Urmează să selectăm 📦 imaginea virtuală descărcată anterior de pe email ✉️.
   

6. Căutăm unde am pus 💿 imaginea dezarhivată și o montăm/adăugăm.
   

⚙️ Setările de performanță finale

1. Cu mașina virtuală selectată, mergem la Settings pentru a o îmbunătăți.
   
2. Pe tab-ul General, mergem la Advanced și selectăm Bidirectional în ambele căsuțe.
   
3. Mergem pe al doilea tab System, la Processor și introducem cel puțin 2 core-uri.
   
4. Mergem pe al treilea tab Display, la Video Memory și introducem valoarea maximă disponibilă.
   
5. Iar ultimul pas este să mergem pe tab-ul de jos, pe User Interface și să bifăm căsuța Show at Top of Screen.
   
6. Tot ce ne mai rămâne de făcut este să pornim mașina virtuală, apăsând pe Start.
   

😉👍 Felicitări, tocmai ce ați creat un mediu de lucru nou, pe o mașină virtuală folosind Virtual Box. Sunteți gata de curs. Spor!

Acest articol încearcă să demonteze anumite mituri despre Open-Source și încearcă să arunce o lumină asupra mecanismelor de funcționare ale acestor ecosisteme, neînțelese de majoritatea.

În plus, deoarece contextul economic și cultural este adesea ignorat, majoritatea discuțiilor despre Open Source și alternative sunt în ALB și NEGRU,

nu de puține ori auzind falsități cum că Open-Source-ul nu este bun deoarece este gratis?! etc.

Ce este Open-Source?

Termenul „cu sursă deschisă” (Open-Source)
descrie practica de a produce sau dezvolta anumite produse permițând accesul utilizatorilor să acționeze liber asupra procesului de producție sau dezvoltare.

Mai pe șleau, în IT, clientul/utilizatorul este lăsat să vadă codul sursă a softului. Astfel, un client care are abilități tehnice are libertatea să observe sau să repare anumite probleme.

Dacă softul nu este Open-Source, clientul este legat ombilical de vânzător deoarece numai vânzătorul poate să repare sau să îmbunătățească programul.

Nu puține sunt cazurile în care vânzătorul abuzează de această poziție de putere mărind prețurile la servicii, dând vina pe te miri ce noi dezvoltări, clientul neavând vreo cale de a observa ce se întămplă, deoarece tot softul este închis - cutie neagră.

Cine folosește Open-Source?

Toți folosim Open-Source Software (OSS).

Majoritatea Web-ului/Internet-ului este bazat pe OSS.

Majoritatea telefoanelor din lume folosesc Android, care este un proiect Open-Source.

Este foarte probabil ca televizorul sau ceasul dumneavoastră inteligent să aibe OSS.

De ce folosim OSS?

Unul din primele motive pentru care folosim sau ar trebui să folosim OSS este libertatea.

Astfel, softul Open-Source permite să fie citit, să fie modificat și să fie redistribuit cu modificări.

De exemplu, o companie care folosește un OSS oarecare și are un dezvoltator de Soft, acesta poate să citească și să modifice acel soft. De ce ar face una ca asta?

• ca să-i aducă îmbunătățiri
• ca să rezolve posibile probleme
• ca să încerce să localizeze de unde vin anumite probleme

În funcție de tipul de licență OSS, de cele multe ori licența pentru software-ul OSS este gratuită. Adică puteți să descărcați, să folosiți și chiar să comercializați OSS gratuit. Această caracteristică a softului Open-Source, pe lângă avantajul evident al gratuității este și sursa unui mare dezavantaj: Oamenii și companiile care nu înțeleg cum funcționează ecosistemele Open-Source trag pripita concluzie că softul este gratuit petru că nu este bun.

Această presupunere este total neadevărată.

Mai întâi să observăm mecanismele prin care se creează OSS.

Unul din miturile propagandei nestudiate de tip "radio șanț" este hackerul singuratic, care lucrează într-un garaj pe undeva.

Astfel, după mulți, creatorul Open Source este Linus Torvalds, care a scris un sistem de operare numit Linux în camera lui studențească, în Finlanda.

După alții, este Guido Van Rossum, care a creat limbajul de programare Python în timpul sărbătorilor de Crăciun, pentru că (așa spune mitul) nu avea ce să facă de Crăciun.

Alții spun că este Richard Stallman, care a creat GNU Emacs si FSF (the free software foundation).

Răspunsurile acestea deși bazate pe adevăruri, sunt foarte incomplete.

Da, Linus a creat kernelul de Linux, dar sunt fapte ce infirmă total mitul hackerului singuratic.

Astăzi, contribuitorii principali la Linux sunt corporațiile:

• Intel : 13%
• Red Hat : 8%
• Linaro : 4%
• Samsung : 4%
• SUSE : 3%
• IBM : 3%

Corporațiile enumerate mai sus au cumulat aproape o treime din contribuțiile la Linux. Chiar și Microsoft a ajuns pe locul 17 la contribuitori în anul 2011. În cloudul Azure al Microsoft, Linux este prezent în mai mult de 40% de cazuri.

Nu putem să avem o privire de ansamblu asupra OSS fără a înțelege anumite concepte economice. Primul este cel de "Attention Economy".

Cea mai preţioasă resursă a erei digitale nu este informaţia, în care de altfel ne scufundăm, ci atenţia.

În cadrul Economiei Atenției, diferite părți de Software sunt în competiție pentru atenția dezvoltatorilor/contribuitorilor.

Această atenție înseamnă dorința/necesitatea de a dezvolta un anume soft.

Software-ul Open Source trăiește într-o Economie a atenției, în care oferă utilitate oamenilor, primind în schimb atenție.

Acesta are nevoi foarte reduse. Nu trebuie să mănânce, să doarmă sau să aibe haine. Se poate reproduce gratis prin copiere. Este aproape nemuritor.
Singura condiție pt. ca acesta să stea în viață, este minim o persoană care să-i ofere atenție. Pentru că sistemele de operare se schimbă, apar alte softuri cu care trebuie să fie compatibil, noi bug-uri, formaturi noi. Fără mentenanță, acesta va pieri.

Prin urmare, softul este în competiție pentru atenție. Softul care beneficiază de atenție se dezvoltă mai repede, este mai bine documentat, are un site mai mișto.

Toate aceste beneficii ale atenției permit aducerea a și mai multă atenție după principiul bulgărului de zăpadă.
Astfel, bogații se îmbogățesc și mai mult în timp ce toți ceilalti se îngrămădesc pe ce rămâne. Prin urmare, proiectele Open-Source deștepte investesc mult în documentație, tutoriale, în downloaduri One-click: Pentru a crește baza piramidei.

Un proiect Open-Source de succes, atrage contribuitori care aduc diverse contribuții. Astfel, în mulțimea de contribuitori avem procentaje de utilizatori care propovăduiesc, de experți, de oameni care scriu documentație, de oameni care raportează probleme, de oameni care oferă mentenanță, de dezvoltatori.

Cine poate să atragă atenție?

Instituțiile pot să atragă atenție, dar numai prin mecanismul indivizilor. Intel nu scrie cod de Linux, ci oamenii care sunt în slujba lui Intel o fac. Spre deosebire de sistemele proprietare/ascunse, în ecosistemele Open-Source toate aceste contribuții se văd clar, și se știe cine ce a contribuit. Open-Source înseamnă oameni.

Din momentul în care un proiect are îndeajunsă atenție ca să coaguleze o comunitate de utilizatori și developeri interesați, apare conceptul de "Gift Economy". Aici, valoarea NU este vândută sau schimbată, ci este dăruită fără a avea un aranjament explicit în sensul unor beneficii imediate sau ulterioare.

Influența în comunitățile Open-Source este direct proporțională cu munca pro-bono (dăruire de ajutor și timp).

În comunitățile Open Source, cele mai influente persoane sunt aproape întotdeauna acelea care și contribuie cel mai mult.

Ce aduce influența?

1. Comunitatea oferă o ureche ascultătoare
2. Răspuns rapid
3. Acces la alte comunități
4. Monetizare

Influența înseamnă capital social. Când răspund la o întrebare pro bono nu primesc și nici nu am așteptări în acest sens, dar sper să îi insinuez un sens de obligație reciprocă persoanei recipiente. Prin urmare, ar trebui să câștig un pic de Capital Social. Comunitățile sunt adesea sceptice la schimbări de direcție sau feature-uri mari pentru că acestea pot face valuri în fluxurile de lucru obișnuite. Capitalul social aduce o ureche ascultătoare. Un dezvoltator care nu este expert în toate zonele codului, dar care are capital social, are acces la răspunsuri rapide din partea altor experți. Capitalul social este transferabil și la alte proiecte, în sensul că un expert este luat în seamă și de alte comunități/experți când acesta comentează asupra codului sau propune ceva. În plus, Companiile care folosesc Open Source își doresc să angajeze oameni care au capital social în cadrul comunitâților.

De exemplu, Tom Lane este un lider al comunității PostgreSQL, nu datorită faptului că este foarte deștept (chiar este), ci pentru că acesta oferă foarte mult din timpul său liber pentru a-i ajuta pe alții, pro-bono, cu sfaturi, cu rezolvare de cod, cu tot ce poate face.
Astfel, el dăruiește foarte mult, câștigând în schimb influență. Prin urmare, companii care depinde de PostgreSQL își doresc să-l angajeze. Astfel, el a lucrat la Red-Hat, Salesforce.com sau Crunchy Data.

Schema din imaginea de mai sus prezintă fluxul economic.
Astfel, cu roșu se pot vedea fluxurile din cadrul Economiei pe bază de dăruire pe care Tom Lane le folosește și cu ajutorul cărora el câștigă capital social

În acest timp, pentru că PostgreSQL beneficiază de atenție (fluxurile cu albastru), acesta crește ca proiect și devine important și pentru alte organizații.

O corporație care are nevoie de suport de PostgreSQL plătește pe Crunchy Data pentru a oferi acest suport. Acest tip de plată ne este cunoscut pentru că vine din economia "bănetului", la care toți ne raportăm pentru că este cea mai des întâlnită. Cruncy Data, la rândul său, are nevoie de experți în PostgreSQL, dar și mai mult de experți care au și capital social precum Tom Lane. Astfel, Tom este angajat de Cruncy Data, monetizând astfel capitalul social dobândit.
Aceste fluxuri ale economiei sunt descrise cu verde.

Și ciclul se repetă..

1. Utilizatorul individual folosește OSS dar nu contribuie. Poate dona, dar în marea majoritate a cazurilor nu o face. De asemenea, nu este interesat de conceptul Open-Source.

2. Contribuitorul Individual

Pașii generalizați prin care un utilizator ajunge în timp contribuitor sunt:

• Contribuitorul la OSS are inițial o problemă pe care vrea s-o rezolve.
• Găsește un software Open-Source cu ajutorul căruia rezolvă problema.
• Pune întrebări în cadrul comunității respectivului soft. I se răspunde.
• Observă întrebări ale altor persoane la care începe să răspundă.
• Dacă e întrebat despre Soft, oferă referințe pozitive.
• Găsește o problemă? Reușește să o rezolve în codul principal.
• Adaugă caracteristici noi/îmbunătățiri

De fapt, aceasta este diferența majoră dintre OSS și softul proprietar: ai o cutie neagră sau nu.

Eu prefer să am acces la "cutie", să pot observa mecanismele, să fie decizia mea dacă meșteresc la ele sau nu.

Cu softul proprietar, e mult mai simplu. N-ai voie.. n-ai voie.. n-ai voie.., indiferent dacă te pricepi sau nu. Depinzi în totalitate de "Ei". În linii mari, dacă nu te pricepi nu ar fi o problemă, dar situația lasă loc abuzurilor. Din păcate, repet, această posibilitate este fructificată de vânzătorii de software proprietar.

Open-Source tinde să scoată inginerii în față, să creeze ecosisteme de inteligență, să aducă claritate în procesul de producere al softului.

Totuși, vă recomand călduros să-i oferiți o șansă corectă și să țineți cont de următoarele sfaturi:

• Chiar dacă obțineți softul gratuit, investiți în training-ul oamenilor dvs.
• Analizați serios dacă nu cumva aveți nevoie de contracte de mentenanță.
• Open-Source-ul trebuie privit ca Matematica. Matematica este gratuită, dar necesită investire de resurse pentru a o putea aplica corect.

Vă rog să urmăriți prezentarea video în engleză a lui Paul Ramsey și să vedeți slide-urile actualizate.

Ca urmare a interesului manifestat de oamenii tehnici de la departamentele IT, GIS, SCADA și Modelare Hidraulică din cadrul întâlnirilor specializate a Asociației Române a Apei s-a conturat nevoia unor instruiri profesioniste pe teme specifice domeniului apă/canal.

Prin urmare, compania ​QTIBIA Engineering​ , în parteneriat cu ​ Asociația Utilizatorilor de QGIS, ​a avut plăcerea să susțină cea de-a doua instruire specializată în acest domeniu: “​Instruire în baze de date, standardizare date apă/canal, migrare și export date pentru apă/canal pt GIS/ IT/ Modelare Hidraulică/ SCADA”​.

Această instruire a fost certificată internațional​ și reprezintă o bază tehnică solidă pentru lucrul asistat de computer în cadrul companiilor de apă.

Specializarea se adresează în primul rând cadrelor cu pregătire tehnică care lucrează în departamente de tip ​GIS, Tehnic/ Proiectare, SCADA, Modelare Hidraulică, IT precum și celor care doresc să-și dezvolte abilități de a lucra într-un sistem integrat: Dispecerat, Detecții Pierderi, Call Center, Comercial etc.

Abilități căpătate​ :

• lucrul cu baze de date (SQL, PostGIS, TimeSeries).
• structurarea și să analizarea datelor GIS/ IT/ SCADA/ Modelare Hidraulică.
• importarea și exportarea datelor în formatul cerut de ANCPI.
• înțelegerea fluxurilor de lucru posibile și necesare pentru o funcționare optimă a serviciilor tehnice.

Instruirea a fost efectuată folosind software Open Source datorită avantajelor majore pe care acesta le aduce.

Toți participanții au putut să urmărească întocmai instrucțiunile și să testeze cele învățate într-un mediu de laborator, o mașină virtuală ce include Linux, PostgreSQL/ Postgis, QGIS, QGIS Server, QGIS Web Client, Grafana și alte câteva softuri ce funcționează foarte bine împreună.

Mediul de laborator a fost dat spre folosință indefinit participanților. Prin urmare aceștia au posibilitatea să refacă pașii oricând, la birou, acasă ș.a.m.d. fără niciun cost ulterior.

Datorită expertizei și recunoașterii internaționale, QTIBIA Engineering se bucură să fie printre puținele companii din lume care au dreptul să ofere certificate de QGIS Oficial​e verificabile online pe bază de număr unic.

Certificatul QGIS atestă nivelul de expertiză în domeniul GIS, conferind o garanție în plus a faptului că dețineți experiența și cunoștințele necesare pentru a va achita de sarcinile cu care vă confruntați la locul dumnevoastră de muncă.

Chiar dacă aveți un certificat în utilizarea unui alte aplicații GIS, o acreditare suplimentară, venită din partea unui organism terț neutru, vă evidențiază abilitatea de a găsi soluții complexe chiar și în contexte mai puțin familiare.

Fluxurile de lucru predate au fost specifice domeniului apă/canal și au următoarele caracteristici importante:

• pot fi reproduse în mare cu alte platforme specifice, dar proprietare
  (ArcGIS/ Geomedia/ AutoCAD, DB Oracle/ SQL Server etc.).
• pot complementa fluxurile de lucru existente.

Accentul este pus pe felul în care structurăm datele (codurile de materiale, valorile din dicționare etc.) și pe standardizarea fluxurilor de lucru. Scopul acestei standardizări este înlesnirea colaborării dintre companiile de apă și stoparea fenomenului de fragmentare.

De asemenea s-au prezentat cele mai bune practici pentru integrarea dintre sistemele GIS, SCADA și ERP și generarea automată și semi-automată de rapoarte inteligente necesare în producție sau managementului superior.

Pentru partea de baze de date, telemetrie/ SCADA și integrare cu ERP s-au folosit baza de date deschisă PostgreSQL și softul de vizualizare și alertare (email, transmitere SMS) Grafana.

S-au prezentat și diverse moduri de a rezolva obligativitatea companiilor de apă de a exporta date pentru directiva ​INSPIRE​.

Participanții au fost foarte mulțumiți de calitatea materialului predat manifestându-și totodată dorința de a participa la următoarele instruiri mai avansate.

Următoatea instruire va avea loc între 18 și 22 Mai 2020.

Suntem foarte bucuroși că am putut încă o dată susține o instruire de calitate bazată pe Open-Source, sprijinind astfel indirect comunitatea, dar și direct, din fiecare certificat generat o sumă de 20 de Euro ducându-se la proiectul QGIS.

Dorim să mulțumim îndeosebi participanților care ne-au dat o șansă de a dovedi calitatea și puterea softurilor testate.

Totodată doresc să mulțumesc îndeosebi următorilor oameni:

ing. Sorin Călinică - pentru sprijinul tehnic acordat în cadrul instruirii.

ing. Gabriel Chițoiu - pentru ajutorul acordat în susținerea instruirii.

dr. ing. Marinică Nicolae - pentru participarea (cu un deosebit efort), susținerea și înțelegerea ecosistemelor Open-Source.

inf. Lucian Mandoc - pentru participarea, dorința de îmbunătățire și perfecționare.